Răspunsul FAWN
Când mulțumirea celorlalți devine un mecanism de supraviețuire
„Cea mai profundă formă de disperare este să alegi să fii
altcineva decât tine însuți.”
Răspunsul FAWN
Ce este răspunsul FAWN?
Ai simțit vreodată că spui „da” atunci când ai vrea să spui „nu”? Că îți sacrifici nevoile pentru a evita conflictele și a menține armonia?
Aceste reacții fac parte din ceea ce psihologii numesc „răspunsul FAWN” – un mecanism de supraviețuire dezvoltat în urma traumelor, în special cele din copilărie. Răspunsul de tip „fawn” (împăciuitor) este o reacție psihologică și fiziologică caracterizată de comportamente de împăciuire menite să reducă amenințările percepute sau pericolul, în special în cazul persoanelor care au trecut prin traume.
Spre deosebire de răspunsurile mai cunoscute de tip „luptă sau fugi”, răspunsul „fawn” implică prioritizarea nevoilor și emoțiilor altora în detrimentul propriilor nevoi, adesea ca strategie de supraviețuire pentru a evita conflictele sau rănirea.
De unde provine și cum ne afectează?
Răspunsul FAWN este un tipar comportamental condiționat de medii ostile sau imprevizibile. Copiii crescuți în familii cu dinamici toxice sau în medii unde aprobarea era condiționată ajung să asimileze acest mecanism pentru a supraviețui emoțional. La vârsta adultă, această tendință duce la relații dezechilibrate, stimă de sine scăzută și anxietate cronică.
Notabil este faptul că răspunsul „fawn” se manifestă prin diverse simptome și comportamente, incluzând tendințe de a mulțumi pe toată lumea, suprimarea emoțiilor și dificultatea de a stabili limite personale. Aceste tipare sunt deosebit de prevalente la persoanele cu un istoric de experiențe traumatizante, unde comportamentul de împăciuire devine o reacție condiționată pentru a menține siguranța emoțională și acceptarea din partea celorlalți. Această dinamică poate duce la dezechilibre în relațiile personale, rezultând în sentimente de lipsă de valoare personală și anxietate, deoarece indivizii pot simți că trebuie să răspundă nevoilor emoționale ale altora, ignorându-le pe ale lor.
Când răspunsul „fawn” este declanșat, corpul trece prin schimbări fiziologice similare cu cele ale răspunsului „luptă sau fugi”. Hormonii, inclusiv cortizolul și adrenalina, sunt eliberați, pregătind organismul pentru acțiune prin creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a respirației. Cu toate acestea, în loc să confrunte sau să fugă de amenințare, indivizii pot recurge la „înghețare” sau la încercări de a mulțumi agresorul pentru a reduce pericolul.
Semne că te confrunți cu sindromul FAWN
Dacă te regăsești în aceste situații, este posibil să ai un răspuns FAWN activ:
-
Îți este greu să spui „nu” și eviți conflictele cu orice preț.
-
Îți suprimi emoțiile pentru a-i face pe ceilalți să se simtă confortabil.
-
Simți o nevoie constantă de validare și acceptare din partea altora.
-
Îți sacrifici propriile nevoi și dorințe pentru a mulțumi pe ceilalți.
-
Ai dificultăți în a stabili și menține limite sănătoase.
-
Hipervigilență: O conștientizare sporită a stărilor emoționale ale celorlalți, care poate duce la monitorizarea constantă a dinamicii sociale și la tendința de a analiza excesiv situațiile sociale.
-
Manifestări fizice: Simptome precum creșterea ritmului cardiac, respirație superficială, tensiune musculară și senzații de epuizare. În interacțiunile stresante, indivizii pot afișa obiceiuri nervoase, cum ar fi mișcări repetitive sau evitarea contactului vizual.
-
Detașare emoțională: O tendință de a se simți deconectat de propriile emoții și nevoi, ceea ce duce deseori la dificultăți în a-și aminti evenimente din trecut sau a-și recunoaște propriile reacții emoționale.
Legătura dintre FAWN și traumele copilăriei
Răspunsul „fawn” este adesea asociat cu traume din trecut, în special experiențe din copilărie în care siguranța emoțională era condiționată. Când copiii cresc în medii în care simt nevoia de a-și mulțumi îngrijitorii pentru a obține afecțiune sau siguranță, aceste comportamente pot deveni adânc înrădăcinate.
În consecință, răspunsul „fawn” poate persista până la maturitate, influențând modul în care indivizii își gestionează relațiile și fac față stresului. Acest răspuns face parte dintr-un spectru mai larg de reacții la traumă, care include răspunsurile bine cunoscute „luptă”, „fugi” și „îngheață”.
Cum poți ieși din acest tipar?
Vestea bună este că răspunsul FAWN nu este o sentință pe viață. Iată câteva strategii eficiente pentru a-l depăși:
Recunoaște tiparul – Primul pas este conștientizarea acestui comportament și înțelegerea originii sale.
Învață să spui „nu” – Exersarea refuzului și impunerea limitelor te va ajuta să îți recâștigi autonomia emoțională.
Prioritizează-ți nevoile – Gândește-te la ceea ce îți dorești și ai nevoie, nu doar la cum îi poți face pe ceilalți fericiți.
Lucrează cu un terapeut – Terapia cognitiv-comportamentală poate fi extrem de eficientă în schimbarea acestor tipare de gândire și comportament.
Încetinește reacțiile automate – Învață să faci o pauză înainte de a răspunde reflexiv prin împăciuire.
De unde provine și cum ne afectează?
Dacă răspunsul FAWN îți controlează viața, există riscul să trăiești pentru alții, neglijându-te complet pe tine. Simptomele și comportamentele pot avea efecte de lungă durată asupra sănătății mentale, contribuind la probleme precum anxietatea, depresia și dificultățile în formarea atașamentelor sigure în relații. Pe măsură ce prioritizezi nevoile altora, poți ajunge să te simți neîmplinit sau resentimente, subliniind importanța recunoașterii și abordării acestor tipare în setările terapeutice.
